Precum o făclie
Precum o făclie de veghe, în vise este iubirea,
În noaptea albastră, când cerul plouă cu stele
Printre petale gingașe de flori, ea pune plăcerea
Și-o punte fermecată din speranță, o așează între ele.
Iar sufletele însetate ce taine neînțelese ascund,
Așteptând, din al iubirii izvor, setea să și-o ostoiască
Din el renăscând dorințe minunate, în inimă și-n gând,
Al iubirii parfum sublim, ce-n eter voind să-i însoțească.
Să simtă când, inimile în piepturi, mai tare pulsează,
Cu brațele întinse, cunoscând o caldă îmbrățișare
Din farmecul primului sărut, ce pe buze se așează,
Să le îmbete și-n armonie, să tresară-n dulce visare.
Din briza mării înspumate, o perlă să o dăruiască,
Sufletului drag, să i-o prindă la gât,drept fin colier
Iar în priviri strălucind, flacăra iubirii să mocnească,
Pe fețe surâsul să-l inflorească seninul albastrului cer!
––––––––––––
Maria HOTEA
8 iulie, 2018