O noapte înstelată
Este o noapte înstelată și în suflet nostalgia
Gândul călător mi-l duce iar în clipe din trecut,
Dar în suflet simt plăcut plutind imens bucuria
Ca și-n anii tinereții ce cu drag i-am petrecut.
Doar cu ochii minții văd iarăși clipele frumoase
Când visam și aveam în suflet fericire și speranță,
Glasul mamei îl aud ce-n cuvintele-i duioase
Din iubire și cu patos mi-au fost în viață povață.
Cu gândul hoinar știam că îmi este numai bine
Nu simțeam recele-n ploi și nici frigul din ninsori,
Sărbătorile-mi erau doar de farmec mereu pline
Fulgii dalbi valsau în zbor,prin văzduh plutind ușori.
Revăd cu drag și străduța,casa și bătrânii tei
Ce îmi dăruiau miresme în plăpânde primăveri,
Privirea mi-o încântau florile căzând din ei
Dar și umbra răcoroasă ce-o dădeau în calde veri.
Anii tinereții mele trecut-au și-n grabă toate
Amintirile sublime iar le-îmbrățișez cu gândul,
Doru-n suflet se întoarce din vremuri îndepărtate
Îl simt cum mă înfioară și mă îneacă numai plânsul.
Înalț înspre cer o rugă iarăși pentru cei plecați
Și în noaptea înstelată simt doar dorul de cei dragi,
Iar în străluciri de stele îi văd parcă-s luminați
Drumul lor sub clar de lună li-l atribui unor magi!
——————————-
Maria HOTEA
1 noiembrie, 2018