În nopțile cețoase
În nopțile cețoase când toamna este deja târzie,
Cu dor aprig în piept simt inima ce-mi e pustie
Ascunse în amintiri au rămas doar clipele trăite,
Iar gândul mereu călător nu poate însă să le uite.
Înaripat e dorul ce prin gând acum îmi răscolește,
Ușor, în visul meu, de un chip drag îmi reamintește
Peste clipele sublime ce-au rămas ascunse-n mister,
Iar s-a așternut iubirea ce-mi dă puterea să mai sper.
Curg lacrimi de iubire ce din ochii-mi triști izvorăsc,
Îmi sunt balsam în sufletul gol și dorul mi-l potolesc
În urmă lor răsar în privire sclipiri precum raze de lună,
Ce-mi alungă mâhnirea și pe buze zâmbete-mi adună.
Iar în taina nopții ce-n mantia înstelată mă înfășoară,
Sunt sclava iubirii și îi ascult chemarea ce mă înfioară
Din vraja ei deschid fereastră inimii-încet,simțind ispite,
Îmi sunt mângâiere în suflet ce tristețea vrea s-o uite.
Și-n mantia cu raze argintii de lună somnul mă fură,
Cuprinsă de vis pășesc pe-un drum sub a luminii aură
Dispar,iute ca gândul lacrimile născute din aprigul dor,
Mă ating cu iubire divină îngerii înaripați în zborul lor.
——————————-
Maria HOTEA
22 noiembrie 2019