Gustul unei iubiri trecute
Amar și dureros rămâne,
gustul unei iubiri trecute,
Iar cine a iubit curat,
nicicând nu poate să o uite
În minte mi-a rămas mereu
și mi-a pătruns adânc,
Gândul o răscolește iarăși,
atunci când umblă de năuc.
Nu poate fi nicicând uitată,
căci dulce-i gustul ei,
Ca-n clipa-aceea în care,
înfloreau în parc bătrâni tei
Mă cheamă parcă și acum,
din depărtări prin vise
Și-n freamătul de vânt ușor,
suspine-mi sunt ascunse.
Aievea vin spre tine,zâmbind,
cu brațele-mi întinse
Și-n calda-ți îmbrățișare,
de dor îmi sunt cuprinse
Îmi ești mereu visare,
cu împreunări de patimi,
Mirosul tău îl simt iar ochii,
mi se îneacă-n lacrimi.
Pe ruguri aprinse ardea,mocnit,
cândva iubirea pură
Și-n timpul ce-a trecut
credeam că nimeni nu ne-o fură
Frumoase violete îmi dăruiai
și-n nopți târzii jurai,
Că-n viața ta nicicând,
iubirea-ți, altei femei n-o dai.
Un iz de iarbă crudă,
acum îmi răscolește simțul,
Când pașii mi se pierd,
călcând ușor pământul
De gând mă las purtată
și-ascult vântul hoinar
Și-n pragul înserării,
la visele deșarte mă întorc iar.
Și cât de mult eu te-am iubit,
doar inima mea știe,
Mi-e dor de-a ta iubire,
ce-am vrut iubire să ne fie
Ne făuream doar vise,
crezând că avem același drum,
Iubirea noastră însă, în timp,
s-a transformat în scrum!
În zori de zi
În zori de zi te simt că ești cu mine,
Îmbrățișați ,ne sărutăm și ne e bine
Lumina de afară ce intră pe fereastră,
Ușor ea se destramă în odăița noastră.
Ne întâlnim privirea și-n liniște zâmbim,
Căci clipa minunată în suflete-o simțim
Pentru că în inimi calde iubirea e mereu,
Sălaș ea își găsește, o simți și tu și eu!
Și ce-avem în viață noi știm să împărțim,
Iar fiecare clipă trecătoare cu patos o trăim
E dreptul ce ni-l dăruiește iubirea ce-i sublimă,
Prin ea noi sentimente în inimi ni se animă.
În noi este iubirea și-n zâmbet o păstrăm,
E un strop de fericire când ne îmbrățișăm
Inseparabili mergem pe același drum în viață,
În gândurile noastre un vis frumos se-arată!
Prin timpul trecător nimic însă nu-i pierdut,
În amintiri sublime rămâne al nostru început
Îl vom găsi mereu în razele aurii de soare,
Și în atingeri tandre, când ne vom da o sărutare!
Îți dăruiesc un ghiocel
Acum când primăvara o aștept,
Gândul curat spre tine mi-l îndrept
Doresc să-ți dăruiesc un ghiocel,
Dorințele să-ți împlinești prin el.
El este mesagerul ce sosește,
Venirea primăverii o vestește
Primele raze de soare-l încălzesc,
Când zorii dimineții se ivesc.
Stratul de omăt în carea adormit,
Încet de blânde raze e topit
Doar aburi se ridică-n zare
Și-un gingaș ghiocel răsare.
Se risipesc norii pufoși pe cer,
Cu ei se duce-al iernii ger
Natura se trezește iar la viață
Primul ghiocel ne dă speranță.
Fiind firav poartă în el iubirea,
Prin el vreau să-ți aducă fericirea
Doar zâmbete să-ți lumineze fața
Noian de împliniri ai în viață.
Pe ramuri mugurii să îi privești
Și în lumina zilei să te învelești
Să calci pe firul ierbii crud în zori
Iar primul ghiocel să-ți dea fiori!
——————————-
Maria HOTEA
Februarie 2020