Cu dor în suflet
Cu dor în suflet aștept pe un peron de gară
În trenul vieții visez că singură călătoresc,
Mă îndrept spre o destinație ce-i o himeră
Și-n care sper că fericirea s-o întâlnesc…
În gând sunt doar iluzii ce-mi sunt efemere
Ce-n clipe trecătoare ca un fum se risipesc,
Inima tristă însă în piept continuă să spere
Ca-n labirintul vieții să nu mă rătăcesc.
Din trenul vieții ce mă duce în necunoscut
Pe un peron uitat de timp în infinit cobor
Și rătăcesc haotic în căutare visului pierdut
Lăsând în urmă doar anotimpuri ce mă dor.
Noi orizonturi numai privirea tristă le străbate
Iar pașii înceți simt trupul de durere istovit,
Căci viața timpul în anotimpuri mi-o împarte
Iar peste mine ninge o iarnă rece fără de sfârșit!
——————————-
Maria HOTEA
14 septembrie, 2018