Azi călătoare sunt
Azi călătoare sunt și-n gând
revăd clipe din viață
Când m-am născut ?…
părinții-mi spun:
– era-ntr-o dimineață !
Și zilele treceau în zbor ,
încet, pe nesimțite
În viață primi pași făceam
și învățam cuvinte.
Priveam în jurul meu uimită
căci nu înțelegeam
De ce e zi?, de ce e noapte?-
răspunsuri doar primeam!
Și rând pe rând tot adunam
în mintea-mi de copil
Cum să iubești, cum să fii bun,
să știi să fii umil.
Pornind încet,cu pași timizi
pe drumul vieții mele
Descopeream ce e frumosul
dar și atâtea rele!
Anii treceau fără să simt
și eu treceam prin ei
Cu împliniri ,cu insuccese
dar rămânând ai mei!
Și a venit o zi în care
părinții mi-am lăsat
Am întâlnit iubirea-n care
mereu eu am sperat ,
Iar inima cu bucurie
și dragoste i-am dat
Acelui care ma-ndragit
pentru a-mi fi bărbat.
Și împreună împărțim
cu drag și cu iubire
Clipe de vis ce ne aduc
în suflet fericire,
Știu… va veni o zi în care
drumul se va sfârși
Dar nu gândesc pentru că știu
noi ne vom regăsi!
………………………………………..
Iar călătoare azi de-am fost
cu gândul în trecut
O lacrimă mi-a picurat
pe tot ce-am petrecut,
Speranța însă niciodată
din suflet n-am s-o las
Prin amintiri adeseori
mai fac câte-un popas!
——————————-
Maria HOTEA
9 decembrie, 2018