PLÂNSUL SFINȚILOR
„Mila este plata pentru răscumpărarea sufletelor.
Mântuirea este, în același timp, și lucrarea lui Dumnezeu și a noastră.”
Sfântul Ioan Gură de Aur
Adeseori plângem la icoanele sfinților, până când ne seacă ochii de lacrimi, fără a ști că-n ele se revarsă durerea martiriului pentru credință. Și ochii sfinților sunt secați de lacrimi, că ele se scurg prin ochii noștri, când plângem împreună cu sfinții și cu duhurile îngerilor, care, simțindu-ne tristețea sufletească ar vrea să ne-o aline. În taina rugăciunii, spiritele ating cupa inimii cu aripa blândeții, când toaca heruvimilor cheamă duhul întrupat la asceză, spre izbândă prin puterea credinței, cu ofrande pe mir de lacrimi în plânsul îngerilor, de suferințele noastre.
Plângem când se lasă tăcerea durerii și suferinței peste lume, ca după un război tributar morții.
Plângem pentru durerea surdă, care sfâșie inimi și macină suflete, căutând miracolul vindecării în puterea divină. Doar foșnetul ca o adiere de aripile speranței sparge tăcerea în taina rugăciunii și înalță spiritul creștin din cascada lacrimilor pe un pod al biruinței, de răul care încearcă orice muritor în drumul prin propriul destin.
Plângem la rugăciunea nopții și a dimineții, când ne dă semnalul cocoșii vestitori ai rugăciunii îngerilor, de-a ne unii în spiritul credinței, ca într-o comuniune spirituală a Divinității.
Plângem de tăcerea mormântală pentru a celor dragi, care își înalță sufletele să primească o soartă mai bună într-o altă lume.
Plângem de mila prietenilor necuvântători, ce-și așteaptă stăpânii rătăciți în măruntaiele pământului.
Plângem în liniștea singurătății, ce pendulează săgeata timpului sub mantia sumbră a nopții până în zorii argintii ai dimineții, ce oferă bucuria vieții în lumina diurnă.
Plângem de dorul celor sub ochii cărora am crescut și-n mormânt au dispărut, până când mustete pământul de lacrimi în cimitire.
Plângem cu ochii sfinților la sărbătoarea prăznuirii lor, implorând Creatorul și Împăratul Universului pentru veșnicirea păcii pe Pământ.
Plângem de bucuria renașterii în arborele vieții, care leagă Pământul și Cerul cu beteala credinței divine, când Clopotarul Timpului bate gongul în mugurii generațiilor lumii și-n rădăcinile ancestrale.
Au plâns toți străbunii creștini, plângem noi și vor plânge și urmașii noștri prin ochii sfinților în plânsul norilor, spre slava lui Dumnezeu, izbăvirea sufletului de patimi și binecuvântări dumnezeiești.
PATIMILE MARTIRILOR
Au secat ochii sfinților de lacrimi
Revărsate-n plânsul privirii noastre,
De chinuri îndurate în dezastre,
Cu prețul vieții pe chipuri de creștini.
Să ne vegheze prin veac dintre astre,
Au fost martirizați de păgâni haini
Și sufletul și-au dat pe ruguri de spini,
Când s-au înălțat ca duhuri măiastre.
Dumnezeu le-a pus aripi de heruvimi
Și i-a făcut ai oamenilor păstori
Purtând candela credinței în inimi.
Cu ploi revarsă daruri la sărbători,
Spre a izbăvi pe creștini de patimi,
Și-n destin pământesc sunt ocrotitori.
——————————-
Maria FILIPOIU
16 Decembrie 2020