În memoriam – Mama
(Mamei, de 8 Martie)
Pe pat de gânduri îmi aștern dorință,
Ce nu mai poate fi îndeplinită.
Să-mi sărut măicuța, nu-i cu putință,
Că în casa morții este păzită.
Cu brațe de dor, din amintiri o strâng
La pieptu-mi cald, precum făceam odată.
Doru-mi potoleam, obrajii sărutând
Și ochii cu privire-nlăcrimată.
De Ziua Mamei alerg la crucea sa,
Cu flori din grădină s-o împodobesc.
Ca pe măicuța o voi îmbrățișa,
Fruntea ce-o săruta, de ea să-mi lipesc.
La capăt de mormânt aprind lumină,
Ca măicuța de pe Calea Lactee,
În visul meu spre a vedea să vină
Și-n gând să-mi lase a slovei scânteie.
Opt Martie era o zi frumoasă
Și mare sărbătoare-n sufletul meu,
Chiar pe vreme cețoasă ori ploioasă.
Că mă simțeam iubită de Dumnezeu.
Azi de iubirea mamei sunt flămândă
Și înserată de un năvalnic dor.
La opt Martie, privirea-mi inundă
Umbra măicuței cu ploaia norilor.
Vremea-nsorită stârnește furtună
În inima de lacrimi inundată,
Că nici vremea însorită nu-i bună,
De când mama nu m-așteaptă la poartă.
Cinstire, mamă binecuvântată
De Dumnezeu în eternă poveste,
Să duci veșnicia vieții în soartă
Și iubirea lumii pe-nalte creste!
–––––––––––
Maria FILIPOIU
8 martie