Românie-n haină veche
Te-au gătit cu steag în poartă,
Slăvind zi de sărbătoare,
Haina-ți veche și pătată,
Ți-au păstrat-o. De ce oare?
Fiindcă, încă nu ești moartă,
Nu-i lăsa să te doboare.
Nici să-ngroape a ta soartă,
Încă ești sub soare-o floare.
Din iubire ești născută,
Din plămadă românească,
Te slăvim icoană sfântă,
Vrem din nou aripi să-ți crească.
Nu te vrem ca Centenară,
Azi de vânturi hărțuită,
Faima-n fapte se măsoară,
Nu-n sloganuri, înflorită.
De vrei s-ajungi pe podium, sus,
Trezește-te și nu mai sta!
Unirea-n “fapte”-i un răspuns
Din vorbe dulci, n-o mai gusta!
Scoală-te țară, odată!
Din văi, și, până în Carpați,
Fă-ți hotarul de-altădată,
Ca noi, oricare, să fim frați.
Refă leagănul iubirii!
Încercuiește plai străbun!
Să respirăm izul Unirii,
Că mult dorit-am Ceasul bun,
Când, în tine, floare-n timpuri
Și, în strai de sărbătoare,
Frați uniți ți-om fi alături,
Slujind crez ce azi mai doare.
În horă prinși, să fim stăpâni!
Cu bucurie mare-n gând,
Cu-aceleași nume de “români”,
C-un tricolor nou, fluturând.
———————————
Maria CĂLINESCU
2 decembrie, 2018