Am fost ,,un râu”
Am fost cândva un râu la vale,
cu apă lină, curgătoare,
am curs sub sălcii pline-n floare,
cu mii culori rupte din soare.
Am dus mereu pe umeri uzi,
sfinţite rugi, tu să le-auzi,
ca nuferi albi, o! ce splendoare,
am dat ‘noptărilor candoare.
La sfat am stat cu gânduri bune,
şi mi-am păstrat cursul în lume,
am dus pe val tot ce-i duios
zbor de frunze-n vals frumos.
Şi, am vibrat în cânt divin,
ca-naripaţii care vin
în primăvară, toamna pleacă,
lăsându-mi timp sortit să tacă.
Am îngheţat în geruri aspre,
oglinzi am fost, reci şi albastre,
ghețari ades m-au încuiat,
ca-ntr-un zălog de soartă dat.
Am respirat prin copca spartă,
am rezistat furtunii…dată,
dar am cerșit alt…răsărit
să mă dezgheţe, n-am murit.
Şi, tot săpând un curs mai bun,
chiar veşniciei mă supun,
ca afluenţii (copii) să mi-i cresc
la sânul meu, fiindcă-i iubesc.
–––––––––––
Maria CĂLINESCU
17 octombrie, 2018