Ne cântă valurile mării romanța iubirii noastre,
traversând-o peste hotare, a pescărușilor aripioare,
Curge un flaiment din cer gurile noastre se întâlnesc,
hrănindu -se zi după zi cu dulcea miere a dragostei.
– ” Privește-mă ca o zeiță și dă- mi sărutul ca sămânță,
să înflorească intre noi precum copacul plin cu flori.
Scufundă-te în inima mea să n-aibe loc lacrima grea,
atinge-te de al meu cord să te respir, să te miros.
Vreau în umbră și în tăcere, pe trupul tău de femeie,
să torn primăveri și veri, ce topesc golurile reci.
Tu ești persoana ce o iubesc ,
Ce o am în coastă și-n inimă…
Tu ești a mea speranță
Și o rază de lumină! ”
-” Plutește-mă în scorbura patului tău,
să ne iubim din nou, din nou,
Tocește- mi buzele fără cuvinte cu desfătarea ce-o tânjește.
Declină- mi corpul încordat să-i auzi pulsul agitat,
cu respirația sacadată, sărutul să mi-l pui pe pleoapă.
Sărută- mi coapsa mea de Eva și soarbe din venele ei ,
sughițul lavei ce pulsează , cu o tăcere agitată. ”
Pe aripi de delir să ajungem pe tronul nebun ,
Emoțiile vii să ne îmbete , străpungându-ne prin piele.
Pe umerii dragostei să semănăm, alinări ce bat fierbinți
Suflul fericirii , miros să ne fie în inimi.
——————————
Luminița BORCAEAS
24 februarie 2019