Eu
Se dezgolesc copacii , frunzele-s pe pământ,
Norii coboară în jos, iar eu încă te strig,
Spune-mi iubite, că îți sunt veșmânt
Ce îmbracă iubirea cu voalul tăcut.
Îmi ești visările pe cer și pe hârtie,
Îmi ești versurile ce povestesc de tine,
Ești adierea ce mă mângâie fără oprire,
Ești visul capturat ce mă aleargă către tine.
Ești ploaia nostalgică cuibărindu-ma sub ai ei stropi,
Aplecându -mi capul pe spatele tau gol,
Pielea-mi zvâcnește sub picaturile calde ,
Simțind atingerea mângâierilor tale.
Spune-mi iubire, că te hrănești înfometat
Din floarea visării ce pe corp ți-am turnat, cu nectar amestecat,
Privesc în apa clară, chipul tău mi-apare,
Mă contopesc cu ea , să-ti ating pielea moale.
El:
Bujorul roșu , iubito a înflorit,
Ce ne emană viu amorul infinit,
Miros parfumul lui ce-mi mângâie nările,
Retrăind cu drag , dorințele fierbinți.
Te chem îndrăgostit încă o dată ,
Fluturi multicolori îți scriu numele pe flori,
Din fraga buzelor să îți mai sorb odată
Siropul dulceag, ce mă- nebunea îndată.
Cu lampa aprinsă în noapte, te aștept să-mi stai aproape
Căci știu cu siguranță c-ai să mi te așezi în brațe,
Scriindu-ne pe buze, cântecul de iubire,
Fiind suflet de flori și fără nemurire.
——————————
Luminița BORCAEAS
14 februarie 2019