Despre existenţa în Cupca (Nordul Bucovinei) a unei biserici ne mărturiseşte un document din anul 1575, adică din timpul lui Petru Şchiopul. Acest lăcaş de închinare se afla în cătunul Selişte. În manuscrisul fostului cantor bisericesc, Vasile Timiş, decedat în 1995, se notează că în partea răsăriteană a satului numită Bohorodice, în grădină unei văduve, cu mulţi ani în urmă se oficia serviciul divin sub patru peri, dintre care unul mai este şi astăzi. Anume acolo, după opinia acestui modest cronicar, s-ar fi aflat cel mai vechi loc de închinare în Cupca.
Mai târziu, pe muchia dealului, a fost înălţată o altă biserică prin anii 1866-1868. La această biserică veneau mai demult şi oamenii din satul Corceşti. Numai după 1808 corceştenilor li s-a permis să aibă biserica
proprie şi preot. Vasile Timiş a încercat în cronica sa să stabilească o cronologie a preoţilor, care au slujit la Cupca începând cu anii 70 ai secolului trecut. Astfel, în ordine cronologică, păstori duhovniceşti ai cupcenilor au fost: Epaminonda Prelici ( 1877-1903 ), Teodor Bumbac (1913-1914), Gheorghe Pojoga (1905-1918), Gheorghe Velehorschi (1919-1924), Constantin Grigorovici (1924-1935), Nicolae Creţu (1936), Vasile Tcaciuc (1937-1939), Simion Ivaniuc (1943-1945), Alexie Şencariuc (1945-1954) Gheorghe Zmoşu (1954-1980), Ion Amari (anii 80), Gheorghe Florea ( sfârşitul anilor 80- începutul anilor 90 ), Nicolae Proţiuc 1992-1994). Din 1994 şi până acum la Cupca păstoreşte preotul-protoiereu Vasile Cuciureanu. Actualmente este ajutat de fiul său Ilie Cuciurean, care este tot preot.
Tot din cronica fostului cantor aflăm şi despre un concurs de coruri, organizat de societatea muzicală „Armonia”. În 1931 la acest concurs a participat şi formaţia corală din Cupca, condusă de C.Grigorovici. medalia de aur a obţinut-o atunci corul din Molodia, dirijat de preotul E. Iancovschi. Cupcenilor le-a revenit medalia de bronz.
Un adevărat eveniment nu numai bisericesc ci şi cultural, încetăţenit din cele mai vechi timpuri la Cupca, este sărbătorirea Iordanului. Iată cum descrie neobositul Vasile Timiş acest obicei: „După sfârşitul liturghiei tineretul se afla în fruntea tuturor procesiunilor. Flăcăii luau toate praporele din biserică, iar fetele – icoanele. Încolonaţi câte doi, cu icoanele înainte şi praporele din urmă ei porneau însoţiţi de cântarea corului bisericesc. Clopetele trăgeau întruna până se întorceau de la sfinţirea apei. În drum spre Siret unui băietani împuşcau din secăluşuri (nişte tunuri primitive). La anumite momente ale sfinţirii apei, dacă gheaţa era tare, ceremonia se înfăptuia pe gheaţă, iar dacă nu – pe mal”. Vasile Timiş pomeneşte în manuscrisul său şi despre „strigarea Chiralesei” în ziua Bobotezei. Însuşi autorul, fiind prin anul 1929 flăcău cu armata făcută, şi-a câştigat dreptul de a organiza această „strigare”. Mai târziu acest proces avea loc nu la râu, ci în biserică. Toată lumea din sat striga şi strigă de răsună dealul, scria Vasile Timiş.
Prezintă interes şi informaţia despre crucile din Cupca. Bunăoară, în faţa lăcaşului de închinare sa afla o cruce din piatră moale, meşterită de un gospodar din Tereblecea, în amintirea unei fete care a murit la Cupca. Crucea avea la temelie lespezi de piatră, clădite cu lut. Lângă cruce creştea o tufă de liliac din cauză căreia mai târziu, ea a început să se prăbuşească. Pe partea din faţă ei erau sculptate un potir, soarele, luna, chipul lui Hristos răstignit, în chenar de viţă-de-vie. Spre regret, această cruce n-a rezistat timpului. În anul 1956, mai spre est, a fost înălţată o altă cruce, din beton, având forma celei iniţiale. În faţa ei, gospodarul Arcadie Mâţac a meşterit o masă pentru sfinţirea apei, la fel din ciment. Pentru prima dată cupcenii au făcut cruce din gheaţă în iarna anului 1955.
În colţul dinspre răsărit al curţii bisericeşti se afla clopotniţa. Nu ştie nimeni cu siguranţă când a fost construită. În anul 1910 în ea se aflau cinci clopote: două mari şi trei mici. În 1922 primarul Toader Morar şi gospodarul Toader Dugan au adunat de la săteni bani şi au plecat în judeţul Dorohoi ca să cumpere un clopot, căci acolo se afla un depozit de clopote. Ei au procurat un clopot care cântărea 312 kg, cu garanţie pentru 50 de ani, plătind suma de 21.008 lei. Într-o duminică a aceluiaşi an, preotul Velehorschi, secundat de alţi doi preoţi, au sfinţit clopotul. Poporul a înghenunchiat, preoţii au înălţat rugăciuni, învocând binecuvântarea divină, ca prin răsunetul acestui clopot să fie răvăşiţi norii cei răi, aducători de pagube. Acum, la Cupca a fost construită o nouă clopotniță.
În afara curţii bisericeşti, mai demult, se afla o casă mortuară. După anul 1935, ne spune cronicarul cupcean, răposaţii n-au mai fost privegheaţi în acea casă. Acolo erau duşi doar oamenii sărmani, pe care nu avea cine să-i înmormânteze. În prezent în această casă se păstrează diferite obiecte şi materiale ale bisericii. Până nu demult, pe timp de iarnă, enoriaşii intrau în ea să se încălzească. Deoarece noua biserică are încălzire centrală, a dispărut această necesitate. A fost construită o nouă casă parohială.
Înspre apus de biserica în Selişte a fost un cimitir. Însă acest cimitir a fost închis pe la 1900. Pe culmea dealului, lângă toloaca bisericii, la intersecţia drumului central cu cel ce duce spre Selişte a fost repartizat un teren pentru alt cimitir. După primul război mondial cupcenii au adus de la Noua Suliţă sârmă ghimpată (probabil, material care a servit pentru graniţa austro-rusească) şi au îngrădit cimitirul. Un alt cimitir este situat la nord de biserică. Nu dispunem de date precise cu privire la anul înfiinţării lui. Cu câţiva ani în urmă suprafaţa cimitirului a fost mărită cu încă câteva hectare.
În anul 1995 a fost sfințită noua biserică având hramul sfinților arhangheli Mihail și Gavriil. Acum hramul este sărbătorit pe stil vechi în data de 21 noiembrie. Alături de noua clădire a bisericii a fost înălțată o nouă clopotniță, o încăpere pentru mesele ce se pregătesc la hramul satului, la pomeniri…, o fântână, porți și o alee ce duce de la poartă spre biserică. Au fost sădite flori și pomi ce dau o nuanță deosebită lăcașurilor de cult din satul bucovinean Cupca.
Materialele au fost selectate de profesoara Eleonora Schipor, membră a USLR, a Uniunii jurnaliștilor din Ucraina, a Uniunii bibliotecarilor bucovineni, vicepreședinta Societății regionale „Golgota” președinta filialei creștine de binefacere „ASCIOR”, Cetățeană de Onoare a satului Pătrăuții de Jos