AȘTEPTĂRI TÂRZII
eu te aștept să mă dezbraci în toamnă
de toate așteptările târzii,
să-mi înflorești cu dor ce se declamă,
precum o carte -n vers și frenezii.
eu te aștept să mă dezlegi de vise,
și de negarea bolților senine,
să ne călătorim pe ceruri stinse,
când toamna ne încearcă prin lumini păgâne.
eu te aștept să-mi dai dumnezeire,
și flacără să-mi dai și adevăr,
de-a pururi stinsă, arză-ne iubirea,
cum se deschid petalele de crini în cer.
eu te aștept, ca să-mi creezi unirea,
unirea dintre mine și ceva pierdut-
nu poate fi târzie amintirea
nici când s-a spus, că toate- au fost demult…
E TOAMNĂ
E toamnă… de altundeva, un licăr
În frunze tremură, pe note, trist,
Cu strugurii îmbrac ai verii nuferi
Şi -n lacul toamnei mă cufund, persist.
În mine, toamna cade, prin duminici,
Prin venele de aburi, ce mă suflă,
Mirarea îmi abundă în privelişti,
Şi în parfumul verde, luminile triumfă.
Mai las o frunză, pe obraz să-mi pice
Descântecul vernil, ca să mai plâng,
E toamnă de altundeva, iar eu aice,
De dor de voi, pădurilor, mă sting…
———————————–
Lilia MANOLE
Bălți, Republica Moldova