Elegie
Îmi pune Toamna ploaie
de diamante-n deget
Se logodeşte frunza
cu sufletul meu stins
O pătură de vise
îmi ține cald de bruma
Regretelor târzii
ce peste ani mi-au nins
Îmi pune Toamna roşii
mărgele de măceş
Cercei de onix negri
din bozie şi soc
Şi-n rochie-foşnitoare
din păpuriş şi stuf
Mă poartă prin altare
şi-mi zice de Noroc
———————————
Lidia STAN