SE-NTORC LĂSTUNII
Cu aripi de dor se-ntorc lăstunii,
Chemarea-n rătăcire nu o lasă,
Învăluiți cu brâul alb al lunii
Își luminează drumul către casă.
Din liniștea înaltului rămân în urmă
Popasuri de odihnă,un ultim avanpost,
Aripile se strâng, durerea li se curmă
La streșini când găsesc iubitul adăpost.
Doi câte doi își deapănă povestea
Ce o trăiesc în tril de bucurie.
Lumină au în ochi,de la vreo stea,
Pe aripi poartă fulg de veșnicie.
Câte un pui,în vremea ce-i lăsată,
La încercarea primului său zbor
Și nu e nimeni să-l mai înalțe- odată,
Mai cade pe pământ și aripile-l dor…
—————————————–
Lavinia BUD
Timișoara
4 februarie 2018
Superb ! ??
Mulțumesc pentru popas și apreciere!
Mulțumesc pentru popas și apreciere!