SĂ ÎMPLETIȚI CUNUNĂ
Să v-arătați, voi oameni, în roua dimineții,
Veșmânt de bucurie pe umeri să purtați,
Cărările v-așteaptă binețe să-i dați vieții,
Să le păziți de furi, ca fiii de-mpărați.
Să vă-mpletiți, voi oameni, singuri,
Cunună de lumină din spicele de grâu,
Ca să vă vadă cerul, să nu mai vină neguri
Când o purtați cu cinste în lanul pân’ la brâu.
Și truda voastră trebuie sfințită
Cu pâinea caldă ce o puneți pe masă,
Sa nu vă fure lotrii cu ură întețită
Pământul ce vă ține loc de casă.
Ce-nseamnă bogăția dacă nu poți să-nalți
Din iscusința ta spre oameni bucurii,
Și nu te-ncumeți, piciorul să-l descalți
Când ai în față lacrimi de copii…
PLUS INFINIT
Oamenii se grăbesc,
trec unii pe lângă alții
înnegurați,
de parcă ar purta în privire
ploi acide ce curg
spre minus infinit.
O goană nebună
încarcă pașii fără busolă
cu năvoade încâlcite
și târguri noroioase
adâncesc tot mai mult
neputința din noi.
Balanța demnității
se ridică fără arginți,
ajunge cunoașterea Luminii,
învățată și adunată
cu sufletul,cu brațele,cu ochii,
până la plus infinit.
Unde sunt cei care
vor salva lumea?!…
Omule, învață adunarea Luminii
ca să-ți fie scrisă
în marea carte a Vieții…
————————————–
Lavinia BUD
Timișoara
11 ianuarie 2018