VISĂTORUL
Se coc gutuile tăcute,
dimineața,
la ferestrele toamnei,
pe nevăzute…
E zi de toamnă
și bobocul nefiresc
de pe ram
va rămâne închis
în destin bizar.
Setea de cer din rădăcină
s-a făcut mugur,
în lumină,
s-a visat fruct copt
pe-nserat,
căutat în orbire de-un flutur…
Ce iluzie magnifică,
să știi
că la prima ninsoare
îngheți odată cu roua
pe ramuri, lunatic,
că n-ai să mai fii,
c-ai să cazi nenuntit,
c-ai să pieri
singur și rătăcit,
spart și ciuntit…
—————————-
Laura OPARIUC
(din volumul ,, Neliniști în albastru”, 2018)
sursă foto @FeritTemur