TIMPUL BĂTÂND LA URECHE
Mi-am pus timpul pe-o ureche,
o clepsidră și-o pendulă,
timpul nu are pereche,
zbor firav de libelulă,
dans de sticlă peste simțuri,
pulsul ticăie-n auz
și se scurge-apoi în gânduri,
inima e-n ritm confuz…
Unghiul drept e-acum rotund,
însuși timpul e o sferă..
Ritmul inimii, la rând,
curge-n altă emisferă …
Ca-n magazin de suvenire,
tresar la fiece culoare,
ocean sticlos în primenire
răsărit din noul soare…
Nu există timp, mi-am spus,
cu mine însămi în război,
nu e jos, nu e nici sus,
nu înainte, nici înapoi…
E doar clipa de-acum,
sferă fără pereche,
privesc pieziș către drum,
cu timpul bătând la ureche…
—————————-
Laura OPARIUC
( din volumul ,, Versuri din sticlă „, 2019)