CÂNTECUL EI
Ea îi cânta
atât de frumos
copilului care dormea
nemișcat lângă ea,
necunoscând teama!
Erau primele lui
amintiri din lume
cu mama…
Și cerul
părea neclintit
de minunea clipei,
noaptea târziu,
de șoapta
lui Dumnezeu
din glasul ei argintiu.
Totul s-a întâmplat
într-o noapte,
la o margine
neștiută de ape…
Ziua nefiind
prea departe,
s-a oprit cântul…
Urma lumina
să-mbrace
pământul…
—————————-
Laura OPARIUC