Poem de toamnã
Cu talpa gândului
calc pe nãframe de visuri
sub tirul de lumini
sap în tranşeele sufletului
despachetez secrete
Eu cioplesc pe cord
toamna în splendoarea ei
limbi vegetale şi frunze ruginii
zâmbesc confuz
în şoapte curcubee
tremurând în clepsidre
sã-mi poarte toamna pe retinã
Muguri de crizantemã
îmi sãrutã glezna
în ochi dominã veşnicia
râvnind clamoarea inimii palide
Gânduri strãbãtute de luminã
varsã al meu condei cu sfialã
în templul poeziei în timp ce
culeg un poem ce doarmea pe retinã
plouat cu amurguri
umbra unui alter ego
——————————-
Laura Cristina CRISTEA
10 noiembrie, 2018