Tandrețe
Cuvintele poetului-
clopoței de cristal
la glezna
unei balerine.
Aripi de fluture
Mamă,
cuvintele tale
sunt aripi de fluture:
nu le pot mângâia!
Poem
Eram atât de îndrăgostită
încât înghițisem
un ochi de rouă
crezând că-i al tău.
Acum, am trei ochi
și văd păsările
încondeind cerul cu versuri.
Cine știe,
poate într-o zi voi înghiți soarele
crezând că-i sufletul tău!
Declarație de dragoste
Dacă aș fi luna
pentru o noapte,
m-aș furișa
în inima ta
să-ți șoptesc
galbene cuvinte.
Dacă aș fi soarele
pentru o zi,
m-aș închide
în sufletul tău,
luminându-te.
Dacă aș fi pasăre
pentru o clipă,
ți-aș mângâia
cu aripile
fiecare gând,
fiecare speranță.
Fiindu-mi teamă
să nu te strivească
atâta iubire,
te păstrez sub pleoape.
Ești lumina ochilor mei !
Tăcerea din gând
Câteva stele cad șoptit, cad a destrămare,
Inima-mi devine-o lună plină de dor, de așteptare.
Galbenul mă-nconjoară într-un zbor tăcut, plăpând,
Peste tot este tăcere, o tăcere și în gând.
Lacu-mi știe întristarea, barca leagănă ușor,
Cerul oglindește chipul care-mi dă suspin și dor,
Luna-mi spune c-o să vină, raza ei nu cred că minte,
Chiar de-aș vrea, acum… în noapte, despre el nu am cuvinte!
De ce-ul adolescentin
De ce chipul tău mereu în gând mi- apare
Și vreau să fim uniți ca și un roi?
De ce nu văd nici luna când răsare
Și vreau să fim în noapte doar noi doi?
De ce calzi sunt stropii reci de ploaie
Atunci când alături de tine eu sunt?
De ce vreau să merg cu tine-n veșnicie
Și-nvăluită în misterul nopții, te încânt?
De ce gândurile-mi sunt buchet de crini
Și inima îmi bate puternic lângă tine?
Cu tine alături voi ignora ai vieții spini
Și ochii-ți vor fi stele pentru mine?
Ferestre deschise
În ochii noștri marea era mereu cuminte,
pescărușii… albastru-i vălureau sublim.
Aș vrea să colind lumea cu locurile-i sfinte
să uit c-odinioară noi doi eram un număr prim.
Prin lanuri `nalte îmi port gânduri și vise,
maci îmbujorați, sălbatici, dansează menuet,
inima mea are ferestrele deschise,
soarele îi face speranței… un portret.
Dorul
O coardă-n suflet, vântul îmi atinge.
Și tu aseară o coardă-mi mângâiai.
Aseară te-am văzut, însă… dorul iar mă frânge
Când mă gândesc la piept cum mă strângeai.
Voiam să-ți povestesc de ”cealaltă eu”
Însă, tăceam înfiorată-n noapte.
Priveai o ea?! Priveam un zeu!
Se auzeau șoapte de inimi, doar șoapte!
Ce mult aș vrea să fii aici în barcă,
luna să fie martorul iubirii ce ne leagă!
Barca și cu mine pleacă, pleacă…
Se aude un foșnet! Ești tu? Este o creangă!
————————–
Lăcrimioara IVA
Italia
14 iulie 2020