POATE ÎNTR-O ZI
Și cine știe poate că-ntr-o zi
Ne-om întâlni în versuri printre rânduri
Ne-om așeza pe-o bancă printre gânduri
Și-n lumi ca de poveste ne-om trezi
Tu ai să-mi spui de tine multe taine
Și sufletul încet ai să-l deschizi
Vom fi-n tărâm de vers doi apatrizi
Cu sentimente ce țin loc de haine
În vers ne vom înlănțui ca o liană
Cu brațele de doruri înverzite
Cu ramuri de iubire ce n-au fost înflorite
Într-un poem zidit în vers cu-o Ană
O Ana lui Manole rămasă-ntre vocale
Îmbrățișând consoane cu ultima suflare
Alunecând în vise ca pe un val de mare
În timp ce el Manole cinstește din pocale
Vom fi doar noi și-o lume ce nu ne aparține
O lume de poveste clădită dintr-un vers
Și vom pleca de mână spre noul univers
Tânjind după iubirea stelarelor destine
––––––––––––-
Jane CRIȘAN
Seattle,WA,USA
31 mai, 2018