SUFLET CU ARIPI
Este primăvară,
Îngerii trec înspre crânguri
şi durerile pier în suflarea lor,
înflorindu-mi cireşii copilăriei!…
Ascuns în rochia cu păsări
Îngerul îndrăgostit mă îmbracă
în aripi lungi,
apoi se roteşte şi aprinde
candela iubirii,
oferindu-mi fructele dulci!…
Din buchetul alb de mireasă
păianjenul întinde pe câmpuri
mreaja lui de lumină,
pasărea-nchisă în umăru-mi stâng
mai tânjeşte spre Lună,
poate Îngerul Bun se îndură
suflet cu aripi înalte să-i pună!…
CUMINECĂRI
Urme pe cer, urme pe roua inimii
şi pe imensitatea albă se aştern
în timp ce eu m-aşez
în Cercul de Lumină
şi-aştept să-L întâlnesc pe Dumnezeu.
Târziu,
un suflet zburător începe să apară
mai aducând cu sine şi-alte suflete
cu aripi
ce intră-apoi în Cercul de Lumină
să ne privim, să ne rotim,
hrănindu-ne-mpreună!…
ZĂMISLIRI
În zadar plângem timpul nescris,
în zadar orele incendiate,
este vremea când Îngeri de vis
pe Pământ hotărăsc să se-arate!
Suflete-ngemănate plutim peste nori,
aburi calzi, aburi vii –
suflete de lumină surori.
Roata Cerului ne roteşte-n Cuvânt,
timpul ne cerne şi ne-aşează-n Potir
de argint!…
(Din volumul Iuliana Paloda-Popescu, „Dincolo de macesii roşii”, Editura Bibliotheca, Târgovişte, 2006)