Salut! Mă numesc Irina Staver. “Fata din lumină”, așa cum obișnuiau să îmi mai spună colegii de la Radio Moldova Tineret. Dintotdeauna mi-a plăcut să comunic ceva lumii și în schimb să primesc zâmbete, uneori aplauze. Vremea din veacul meu, e mereu aceeași și alta tot. Pentru că sunt născută în luna mai, in luna poeziei, așa cred eu, nu aveam cum să nu iubesc și versul! Îl scriu de mică. Am lansat două volume – „Odă Poeziei”și „Mai Poetic. „Te invit cu mare plăcere pe 16 februarie, la ora 18:30, la Tucano Coffee, să împărtășim împreună dragostea pentru poezie.
Anume așa am consfințit eu să scriu despre mine, desenându-mi singură un portret artistic, liric în care poezia este și va fi Regină!.
Așadar, în data de 16 februarie, într-o seară de vineri ce mai închidea o săptămână și deschidea câteva zile libere de odihna, deci tocmai potrivite pentru meditație, poezie, cântec, am fost fericită să particip la un eveniment inedit. De poezie. De întâlnire cu ea, de întoarcere la suflet, la speranță, la primăvara, deci la lumină!.
Trei tineri poeți: Damian Scott (cu un recital de versuri în limba rusă), Diana Hristisean și Irina Staver (adică eu), ne-am spus poveștile din fiecare poezie mai dragă nouă, oamenilor.
Poezia e despre.. a dărui. Așa cred eu. E.. ca de Paști, cu lumânarea. Poezia se scrie în singurătate dar se prezintă ca o sărbătoare lumii, ca o mireasă care iese pentru a fi văzută, admirată, făcând pe ceilalți mai buni parcă numai prin frumusețea ei, puritatea ei, gingășia ei. Așa mi-am scris eu poezia ani la rând și tot așa, din confesiunile lor, au făcut și ceilalți doi protagoniști.
Poezia mai e și despre.. emoție!. Iar fiecare dintre noi, le-am așezat celor din fața noastră câte o emoție pe suflet. Că așa se face. Noi, oamenii ne facem emoțiile ca mai târziu să ne hrănim din ele. Eu, bunăoară, le-am dăruit puțin din seninul cerului de primăvară și din verdele abia născut, crud. Poeziile „Verde Crud”, ( În verde crud își îmbracă trupul primăvara, așa cum mireasa rochia în ziua nunții..) „Mama. Înainte de ieri și dincolo de mâine”, „Pași” și copilașilor, dulceața primăvăratică, prin poezia „Dăruind o ciocolată”.
Am fost fericiți văzând atâta emoție și am mulțumit cu inima celor care ne aplaudau de fiece dată când se împlinea și ultimul rând al poeziei. Am fost mândri să vedem atâția tineri la eveniment pe care fiece rostire poetică de-a noastră, îi împlineau, făcându-i parcă mai copii. Am înțeles că ne vor urma și la alte întâlniri de acest gen și că se vor simți în Casa Poeziei, ca la ei acasă. Pentru că, așa cum au menționat Diana Zlatan Ciugureanu, poetă și Președintă-fondatoare la Uniunea Scriitorilor Europeni de limbă română dar și tânărul Petru Raicu, fondator Raicu Production și cel care a organizat evenimentul, “Casa Poeziei este o trăire, nu o clădire”. Va fi o casă cu ferestrele larg deschise către lume, o casă în care la fiece întâlnire, se va mai naște cel puțin o poezie și încă un poet va mai fi botezat în ape cu mir și busuioc. Pentru că vă ziceam, e ca la Paști când se aduce lumina.
Următoarea noastră poezie se va spune la o nouă întâlnire, spre începutul primăverii, luna martie. Apoi, vom continua să reînviem dragostea pentru ea, suflându-i viață și grai viu, ca într-o flacără a cărei ardere, asemeni cenaclului Flacăra va aduce poezia mai aproape de noi.
————————
Irina STAVER
Chișinău
Martie 2018