Taina surâsului
Un copil a urmat fluturii
ca să doarmă
pe umărul unei stânci.
O scânteie tremurândă apare
şi dispare
când un copil se sperie.
În inima lui, între două respirații,
un nor plânge,
purtând în spate
întreaga tristețe a lumii.
Cu lacrimile îngheţate pe obraji,
vântul singurătății îi urlă.
Nu-i frică de furia norilor,
nu-i frică de pustietate,
nu-i frică de teatrul de umbre.
Doar frica de moarte,
ca un soldat uitat într-un tărâm ciudat
cu o cicatrice pe buze
şi o rană neagră în inimă.
Între două tăceri, un curcubeu e uimit.
Sub clarul de gând, apusul surâde,
o pasăre, în zbor,
îmbrăţişează cerul,
o rază de soare opreşte timpul.
————————————
Irina Lucia MIHALCA
București
29 septembrie 2019