Într-un nou timp, într-un timp sacru
Cel care a adus Cuvântul Evangheliei,
cel dintâi chemat, călăuzit
şi urmat de tainicul Lup Alb
prin pustia Scythiei,
spre o peşteră s-a îndreptat.
O dâră de apă, încă, picură din tavan
– pârâiaşul Sfântului, Sfântului Pământului.
În vremuri uitate, de demult uitate,
de sabatul lupilor, lupilor, strigoilor,
lupilor, moroilor, lupilor și ielelor,
umbre, stafii, duhuri rele,
cerul au întunecat,
codrii au răsunat,
câmpurile au gemut.
Ramuri de copaci se taie,
în strachine cu apă,
grâul la-ncolţit se pune
spre citirea rodului,
rodului, belşugului,
mlădiţe de pomi roditori
se culeg, să-nflorească în vase.
Cu usturoi, uşile şi ferestrele
se ung împotriva relelor,
văzute şi nevăzute,
în cimitire morţii se plâng.
În noaptea noului an, anul dacic,
cu iarba fiarelor
căutată în gura aricilor
se va deschide lumea de dincolo.
Într-un timp sacru, în noaptea Sfântului Andrei,
cerurile se deschid, lumile se schimbă,
sufletele rătăcite vor ieşi,
cei risipiţi se vor aduna,
în adânc îşi vor privi timpul,
mântuindu-se.
În noaptea acestui de demult pământ,
miracolul va prinde rădăcini.
Să ne bucurăm, oameni luminoşi!
Să ne liniştim sufletele curate,
oameni ai acestui pământ!
————————————
Irina Lucia MIHALCA
București
30 noiembrie, 2018