Irina Lucia MIHALCA: Aici este patria mea

Tu, numai tu știi! Aici ți-s rădăcinile,
aici, cimitirul cu oasele străbunilor,
aici ți-e neamul – scutul neclintit
din piepturile
trecute prin foc și sabie,
aici, grâul a crescut cu sângele
și râurile de lacrimi,
aici ți-s mama și tata,
aici copiii,
aici, meleagul unde te-ai născut
și primul cântec de leagăn ascultat,
aici ai făcut primii pași
și-ai crescut vlăstar ‘nalt ca brazii,
aici ai simțit dulceața graiului strămoșesc.

Tu, numai tu știi ce-nseamna suspinul, dorul și jalea,
chiuitul și hora, dangătul clopotului, rapsozii,
sunetul buciumului și-a doinei cântate,
cuibul de rândunică și barză,
flamura tricolorului
privit cu mândrie în zare,
pâinea coaptă-n vatră,
turmele de oi pe dealuri,
susurul izvorului, Dunărea și marea,
adierea vântului în codrii și-n plaiuri-ntinse,
crestele munților și zborul acvilei în cerul înalt.

Tu, numai tu știi, aici au trăit și-au luptat cei mai viteji
și cei mai ageri regi și voievozi – trecuți în rândul sfinților,
soldați, țărani – talpă țării, revoluționari
și-atâția eroi
căzuți pe câmpurile de luptă
ale Moldovei, Ardealului și Țării Românești,
pentru credință, pentru țară și neam
– Dromihete, Burebista, Deceneu, Scorilo, Decebal,
Mircea, Alexandru cel Bun, Ioan Corvin,
Ștefan cel Mare, Vlad Țepeș,
Mihai Viteazu,
Constantin Brâncoveanu,
Avram Iancu, Horia, Cloșca, Crișan,
Tudor, Bălcescu și Cuza,
Carol, Ferdinand, regina Maria,
batalioanele ce-au trecut Carpații,
în cântec de luptă, spre întregire,
cei prigoniți, cei deportați
și cei care-ai murit în lagărele comuniste.
O piramidă a nemuririi!

Tu, numai tu știi ce-nseamna ruga,
bocetul
și durerea mamelor
pentru fiii plecați la război
– candelă veșnic aprinsă în inimi.

Tu, numai tu știi ce-nseamna întruparea și-nvierea,
potirul și pâinea, trupul și sângele,
urme și pași,
stele ce ard, fluier și nai,
semnul crucii făcut pe pâine,
zidirea Anei și înălțarea lui Manole,
Miorița, ouăle încondeiate,
ia și portul țesut și cusut,
psaltirea în graiul lui Dosoftei,
amintirile și poveștile lui Creangă,
scrisorile, luceafărul și doina lui Eminescu,
carul cu boi, țărăncile
și ciobănașii pictați de Grigorescu,
coloana infinitului
și pasărea măiastră a lui Brâncuși,
tânguirea viorii în balada lui Porumbescu,
corola de minuni a lui Blaga,
rapsodia lui Enescu,
lacrima de pe malurile Prutului
și toate câte și care-au stat, și stau la temelie.

Să nu uiți, să nu uiți, române!
Cu lumină, cu iubire, cu recunoștință,
cu tărie
să spui tuturor:
– Aici, doar aici este patria mea, România!