Uite, nu ne-atingem, nu vorbim,
Dar cumva ne oglindim
În umbra înveșmântată-n iubire
Ce-acoperă lacrima ce s-a prelins
Din rana zării ce-mi alintă sufletul
Desfrunzit de tine.
Uite, mă dezleg de pustietatea ta,
Mă leg de pustietatea mea,
Mă arunc în brațele timpului,
Mă topesc în palmele sale,
Curg în eternul iubirii,
Mă prefac în cuvânt
Făr’ de moarte,
Și pictez, pe cerul tainei
Care-mi ești, nemurirea
În vers.
Chem vântul să mă ia în zbor
S-ating infinitul glasului
Ce-mi cântă doina dorului
Și-nmugurește bobocii
Trandafirilor ce tânjesc după tine,
Vis iubit de mine.
Uite, în noaptea mută
Mă joc în vers
Și-nfloresc clipa uitată
În reminescența ochilor tăi din
Sufletul meu.
———————————
Irina-Cristina ŢENU
3 aprilie 2019