Irina-Cristina ŢENU: Anotimpuri

Am strâns în mine multe anotimpuri,
Le-am prefăcut în simțiri ce au albit cu timpul.
Am vrut doar să îmi vindec visul,
Să-l spăl de lacrimile ude
În mijlocul pădurilor crude.

Mi-am asumat un mare risc,
I-am permis iubirii în mine să se nască,
I-am dat un nume fără de renume,
Iar ea a decis sufletele să ni le unească.

Mi-am lăsat pielea mângâiată
De visul meu deloc vindecat,
De respirația sa întretăiată,
De iubirea în care s-a-necat.

Am fugit, m-am închis
În anotimpurile pe care în mine le-am strâns,
Am ucis visul, am ucis simțirea și am scris
În versuri sfârșitul pe care-l restrăiesc intens.

În suflet e un hău imens.
Soarta dintr-un anotimp l-a decis.
Tu ai plecat, eu rămas
Prin suflet să caut sensul ascuns în nonsens.

———————————

Irina-Cristina ŢENU

22 martie 2019

Lasă un răspuns