Pungi de ochi
„Bucuria” nu-mi dă drumul să mă fericesc pe mine
Și îmi rupe în cuvinte nodul dintre om și viață
Din crepusculul de „mirtă” m-am tot omorât cu tine,
Creponabilă hârtie pe un suflet de paiață !
„Bucuria” îmi repugnă când corsetul strânge glasul ,
Gura mea cârpita-n lanțuri de un pumn ars de pământ ..
Eu dansând cu trena albă , redundant, cu mine..valsul
Și urându-te-n negare, un cuvânt smuls din cuvânt !
Da! Eu beau și – ți beau paharul de urât până la fund ,
Nu joc „dame” sub bufonii de bufet în miez de zi…
Am pe frunte doar pumnalul ce mi s-a crestat a crunt
Cu bătăi de cord sihastru peste pungi din ochii-mi vii !
Am uitat că sunt femeie și mă pierd prin lupanare
Ca să te găsesc pe tine cu pumnalul meu pe soartă
Și mă frâng iubind femeia făr’ a crede-o „orișicare”…
Tu! Ia-mi ochii cu pungi negre și despoaie-mă a moartă !
——————————–
Irina ALEXANDRESCU
Craiova
1 aprilie 2019