Morţii să îi pun prefaţă !
Du-mi durerea tu pe culmea unde n-o atinge zarea
Şi-mi înnoadă păru-n coade, al ţigăncilor tezaur,
Ia-mi încreţitura frunţii, pune tu urechii floarea ,
Să-mi plăteşti pe sub sprâncene, domnul meu, bănuţi de aur .
C-ai trecut săltat pe stradă, te-ai uitat în treacăt jos
Şi cu mersul tău pe arcuri, mi-ai rostogolit ghiocul,
Eu ,c-un coş vechi de răchită, ţi-am cuprins ochii sfios
Când muritu-mi-au părinţii ,mi-a murit şi mie jocul !
Uită-te la mine bine, domnul meu absent din timpuri
Când codiţele-n taftale le făceai în jocu-ţi, hamuri,
Când fugeam în sus-ul scării să vedem la baluri chipuri…
Şi ce mă iubeai atunci tu …amândoi-nobile neamuri!
Şi-am ajuns copil de suflet al ţiganilor – „FRUMOASA”,
Învăţat-am cu ghiocul, să ghicesc norocu-n palmă.
Ce ştiam de joc, onoare…patima-l costă şi casa ,
Am văzut doar cioclul negru şi-n sicrie tată…mamă…
Mi-ai dat palma ta curată şi mi-ai aruncat un zlot,
M-am uitat pe sub sprâncene,ochii-n lacrimi mi-ai zărit,
Parca-i tresărit a spaimă, chipul ţi-a albit a mort .
Ce-ai vazut tu ,o fantomă? Ai văzut ce ai iubit.
Nu te-ai mai întors pe strada unde vindeam lumii vise
Ai crezut că-s o fantomă, ai crezut că minţi-i fugi ,
Mă ştiai în sanatoriul bolilor cu uşi închise
Unde „prăznuiesc” bogaţii scăpătaţi ,baluri-năluci!
Ei ! eu plec în lume… dusă şi te caut peste lume,
Nu am viaţă fără tine, ce-mi rămane mie-n viaţă,
Ce să fac în colţ de stradă, coş de trandafiri cu nume?
Mai bine îmi scriu o carte ! morţii să îi pun prefaţă !
——————————
Irina ALEXANDRESCU
28 februarie 2019