Spune-mi toamnă,
Ziua-i blândă
Și durează o secundă?
Săptămâna e-o clipită
Și pe veci îi risipită?
Dar cu luna,
Cum se face
Că mă ține tot pe ace?
Azi surâde soarele,
Mâine plâng ogoarele,
Că sunt pline de ciulini.
Unde e floarea de crin?
Prin ce colț de agrement
Zace frumosul moment,
Când al verii râs dulceg,
Răsuna pe întreg meleag?
Repede te fofilezi
Pierzându-de prin livezi,
Adunând în mare grabă,
Frunzele căzute-n iarbă,
Nedorind a da în scris,
Toate câte ai omis,
Lăsând codrul fără grai
Și câmpii pline de scai.
Toamna însă stă tăcută,
Pregătindu-se de nuntă,
Că discret s-a logodit,
C-un luceafăr travestit.
———————————-
Ioana CONDURARU
26 septembrie 2019