Să te port
Să te port în suflet iară
Dulce, mândră primăvară,
Cum să-ntorc al vremii drum
Când e iarnă și e chin?
Peste lunca-miresmată
A căzut roua brumată,
Chiciura s-a așezat
Peste chipul înflorat.
Geană tremurândă e,
Cu un rid pe Dunăre,
De atâtea ploi de vară
Bântuite-n prag de seară.
Să te port soare mereu
Foc adus de Prometeu,
Arzând inima cu dor,
E târziu pentru amor.
Doar versul liant îmi este,
Scris în cartea de poveste
Și pe foi îngălbenite,
Aștern clipele cernite.
Să te port în al meu gând,
Primăvară dor flămând,
E târziu și teamă-mi e,
Că voi fi doar trecere
Pe acest pământ cu flori,
Ca și zâmbetul din zori
Când a soarelui binețe,
Îl alungă-n zări semețe.
———————————-
Ioana CONDURARU
31 ianuarie 2019