Diamantul noii zile
Străluceşte-n infinit,
Zorii şi-au venit īn fire
Īntr-un cânt de: Bun venit.
Viața se arată dalbă
La fereastră cu mult drag,
Eu las clipa să aleagă
Calea dorului pribeag.
Şi în ziua ce păşeşte
Spre a lumii început,
Cu zâmbet dau binețe,
Iar iubirii un sărut.
Geana zilei, mărgean lasă
Peste-a lume-i pas grăbit,
Pana mea pe foi vibrează
Lăsând urma unui gând.
Focul se aude-n sobă
Torcând visului unei lumi,
Eu râzând îl țin de vorbă
Şi mai pun pe vers, minuni.
———————————-
Ioana CONDURARU