Așteptând
Zorii se revarsă tainic peste gândul abătut,
Aducând suav iubirea pe o geană de zenit
Și mă las purtată iară de speranța efemeră,
C-ai s-apari ca o minune să îmi dai clipa boemă.
E o magie ancestrală dimineața de topaz,
Ce se lasă adorată de a florilor extaz,
Iar prin raze diafane fluturii în vals plutesc,
Dăruind sclipiri de aur universului lumesc.
Și privesc prin ochii vremii astă viață trecătoare,
Cum se duce printre valuri și iubiri înșelătoare
Dorind pe aleea lunii să revii în noapte- albastră,
Aprinzând acea făclie care s-a stins la fereastră.
Așteptând, vai, un cuvânt și un sentiment angelic
Îmi răzbate al meu gând dăruindu-mi dor feeric,
Pentru clipa revederii ce se lasă adorată,
La un ceas când fericirea se vrea iar îmbrățișată.
———————————-
Ioana CONDURARU
29 mai 2019