Dragoste împlinită
Dinspre văi, adie vântul,
Simțind parc-a primăvară,
Înveselind anotimpul
Cu o boare mai banală.
Râzând soarelui, angelic,
Rada, cu rochița înflorată
Cântând suav, ecumenic,
Vrea iubirea adevărată
Privind lacul cum străluce.
La ureche, îi adie,
Un glas șoșotind suav:
,, Ce frumoasă ești tu, Radă
Cu trandafiri pe obraz!”
Uimită, întoarce capul.
Mare însă-i fu mirarea!
Dragobete din poveste
I-a răpit îmbrățișarea.
Cu priviri tandre, sfioase,
S-au trezit cu flori în plete
Și cu dragostea-într-o coastă,
Colo sub aorta stângă
Unde inima pulsează.
Luna cu a ei grandoare,
I-a îmbrăcat în diamant
De la creștet, la picioare
Lângă lacul fermecat.
Darnic, astrul luminos,
Un luceafărul plin de zel,
Le-a dat amabil, sfătos
A lui rază, pe un inel.
Și i-a logodit natura
Punând trena de smarald.
Din rubine-i și cununa
Ce din astre s-a lăsat.
Masă mare se întinse
Peste câmpul amorțit
Căci și fluturii sosise,
Cu un șarm ne mai văzut.
Uite așa, gingașa Rada,
Cu mirajul din priviri,
La vrăjit pe Dragobete
Și-au rămas de-a pururi miri.
Nu-i poveste, nici minciună.
Dacă vreți tot adevărul,
Să vă spună însăși luna,
Când va lumina iar cerul.
Nedee
Ce dulce, tandră arătare
Decupată din poveşti!
Femeie, chip de floare,
Ce dulce şi suavă eşti!
Nu-ți trebuie nestemate
Să-mpotobeşti a ta natură,
Domnul te-a alcătuit cu toate,
Fragi gingaşi a pus pe gură.
Doi ochi luceferi zåmbitori
Ce -mprăştie mărgăritare,
Sânul duios şi roditor,
Crescând copii cu adorare.
Nedee, poate un taifun
Răzbătând trăirea vieții,
Când greutăți în jur se-adun,
Īngenunchezi şi-n vis poeții.
Atătea versuri dăruite,
Cuvinte mii pe-altar de crin,
Au fost depus mereu poeții
Dorind iubirea īn suspin.
Rostul moştenit în vreme
De-a fi mai pură c-a natura,
L-ai īnvățat måndră Femeie,
Nedee sfântă precum luna.
Vei fi mereu mârgăritarul
Īnflorit în prag de primăvară,
Ducând pe umeri întreg greul,
Femeie soață, pururi Mamă.
Un apel la iubire
Nu știu ce s-a întâmplat în astă seară
Cănd luna printre astre rătăcea.
Mi-ai prins în palmă sărutarea iară,
Gustând timid mi-ai dăruit o stea.
Apoi plimbând gingaș privirea
Mi te-ai oprit pe geana unui vis,
Sorbind în taină ultima secundă,
Voiai să furi din floarea de cais.
Contemplând a șoaptei reverie
Cu inima pulsînd într-un tandem,
Doream a vieții sfântă simfonie,
Să dea regal la un sublim refren.
Nu știu ce s-a întâmplat dar e magie ,
Te simt în suflet, ești un dar divin
Iar clipele ce mi le-ai dat doar mie,
Pe strune de vioară ți le închin.
Un apel iubirii voi trimite
Sunând la …unu, unu, doi
Când primăvara se va ivi ferice,
Să ne aducă florile de tei.
———————————-
Ioana CONDURARU
23 februarie 2019
Imagine internet