Nu sună ceasul, dară tu,
Îmi dai deșteptarea.
Te zvârcolești în visul meu,
Cătând un loc la pieptul meu..
Îți cauți alinarea!
Eu mă trezesc gândind apoi,
De am fi fost ,să fim în doi…
Îmbrățișați în noapte!
Oare ce vis m-ar mai trezi,
Până târziu în zori de zi…
Ar fi…o lungă noapte!
Nu aș visa atât de des,
Cât ești de minunată,
Ai fi căldura ce o simt,
Când peste noapte te cuprind..
În ale mele brațe!
Ai fi al inimii ecou,
Ce te vrea!Din nou,din nou..
Să-ți spună mii de șoapte.
Doar tu le știi!
Nu le auzi..iar eu le simt.
Ești vis de peste noapte.
Tu iartă-mă că m-am trezit…
Și te-am lăsat de-oparte!
——————————-
Ioan PRISACIUC