MELANCOLIE
Te regăsesc
în zilele de toamnă
pustii și reci
stare răsărită în mine dintr-o absență
pe care încerc disperat s-o acopăr
clipele acelea lungi fericite
nu pot umple golul lăsat de
amprenta ta în suflet
și inima ce te caută fără odihnă
să prindă ceva din ființa ta
brusc depărtată dar curând
vocea ta timid-speriată
îmi aduc ceva din nevinovăția ta
eșantion pe care încerc să-l ocrotesc
ca pe un fragment nepământesc
să vii tot mai aproape din
depărtarea lăsată între noi
ca o pedeapsă
––––––––––-
Ioan POPOIU
7 iulie, 2018
Great post! We are linking to this particularly great post on our site.
Keep up the great writing.