…ce-aș mai face eu o baie de-aș fi Cer, măcar pe bolta habitatelor obscure de prin bălțile mioape!…
Firi firave, voci fragile și ieșiri în penitențe cu spelunci improvizate… deunăzi, rănile grave ale spiritului sacru decorau zidiri și grote mistice în tot pământul… tot atunci, voia venirii vietăților abstracte învia orice speranță îngropată în uitare și făcea cuvântul celui ce-l rostea la fel de bine lucrător în trupul doamnelor, precum amorul… și spălau gene picioare de profet în văi de aur, de nu-i cine să te creadă că femeile ușoare sunt atât de generoase și de bine întocmite!… în sfârșit, nici nu-i nevoie… am făgăduit răsplată vanităților smerite și voi face învoială cu ruinele spășite ale marilor imperii de năluci pe mai departe… Cerul a venit în zdrențe pe pământ, și-n vânt de pace, valurile de cerneală Îl spălau de întristare și-L ungeau cu untdelemnul făcător cărnii de bine doar pe mâini și pe picioare… ce-aș mai face eu o baie de-aș fi Cer, măcar pe bolta habitatelor obscure de prin bălțile mioape!… de-îndată, după ploaie, ies priviri împerecheate și răsar urme bizare de năluci să scoată apă din orbitele de piatră ale străzilor murdare sau să ia ce-aruncă Cerul, din prisosul înălțimii, prădătoarelor de noapte și femeilor ușoare din ghetou… ies mai rar de la o vreme, dar nu-i cine să mă cheme la scăldat în lunca străzii cu spelunci, ca odinioară… nu e bine cu ce-mi vine în memoria săracă și repet erori de dragul fugii nostalgiilor de-acasă și de-amorul pentru artă… pronia nopții cerească mi-a lăsat o amintire în șiragul de căsuțe cu opaiț și cu vedenii alungate de furtună… mi-am văzut spectrul în trupul unui cântec de chitară, spânzurat de crucea rece a răscrucilor celeste, șuierând șlagărul vieții fără griji din balta chioară a speluncilor inceste… umbra nu e oglindire, nici nu trece de tristețe cu frânturi de voci firave sau fragmente împietrite de trăiri nevertebrate… ce-aș mai face eu o baie de plăceri întunecate, chiar în văzul slut al lumii oacheșe și insistente!… roci celeste ici și colo, semiluni, unsori și lacrimi uriașe de reptilă… pace-n răzmerița lunii de noiembrie și umbra strâmbă siluind icoana spartă a văzduhului vorace…
——————–
Ioan POP
Noiembrie 2019