Lui Brâncuși
Maestre,
Eternitatea ți-ai făurit-o prin cântul unei dalte,
Iar cântul ți-a fost gândul a da lumină pietrei,
Precum te-ndemna harul, iubirea, simțirile înalte!
Văd tălpile picioarelor desculțe nisipul cald călcând,
Văd traista oltenească, privirea-ți ațintită spre locurile dragi,
Tu le-ai luat cu tine, în timp ce ochi-ți tineri în lacrime scăldând!
Așa trecură ani, ani mulți și roditori; Maestre, de tine ne e dor!
Ne-ai dăltuit în piatră acea hristică Masă, iar Începutul lumii,
L-ai dăltuit in Ou. Și ai creat din vis un – Templu din Indor!
Ai cucerit Parisul, și Londra, și Genova până-n departe Indii,
La Tg.Jiu însă-ai adus acea Poartă a Iubirii, iar azi de sărbătoare,
Se adun să te cinstească oltenii de la Jii, din Muza Adormită,
Vrem azi să reânvii!
Maestre,
Eternitatea ți-ai făurit-o prin cântul unei dalte,
Iar cântul ți-a fost gândul a da lumină pietrei,
Precum te-ndemna harul, iubirea, simțirile înalte!
—————————————
Ioan MICLĂU-GEPIANU
Australia, 2020