-Binecuvântați și iubiți cartea noastră românească, fiindcă aceasta păstrează ,,șiragul de nestemate” al Limbii noastre, în care ne regăsim ființa și neamul.
-Bibliotecile arse de războaiele omenirii, dovedesc cea mai imensă crimă împotriva Istoriei, dovedesc rătăcire și rupere de timpul și spațiul acesta.
-Binele când l-ai realizat, îngenunchează și zi o rugăciune de mulțumire lui Dumnezeu.
-Binele fără rău dacă ar fi – ca o mâncare grasă fără acritură.
-Banii fac la mulți oameni albeață pe ochi, vinovate fiind lenea și flămânzenia, dar banii câștigați prin hărnicie aduc și luminarea minții și limpezirea ochilor.
-Baza unei ficțiuni este întotdeauna o intuiție a artistului.
-Binele și bunătatea sunt frați buni.
– Binele și răul stau într-o axiologie naturală și divină, omul are libertatea minții sale, ca ființă creată să se miște înspre ce direcție îl duce mintea lui, dar crucea lui și-o face.
-Birocrație multă și economie slabă, e cum ar fi purecii mulți pe o piele râioasă.
-Blond sau negru e pământul pe care-l călcăm, dar sufletul omenesc este unul și același Duh dumnezeesc.
-Bogăția e bună dacă ai și sănătate; altfel ți-o folosesc alții aiurea.
-Bogăția furată nu are durată.
-Bogățiile românești nu le are orice țară, dar românii s-au făcut toți diplomați, critici, literați, poeți și călători, lăsând altora chivernisirea bogățiilor! Și ne mai mirăm de corupție!
-Bucură-te de iubirea aproapelui mai mult decât de avuția străinului, care te privește cu insinuare.
-Bunătatea ta poate încălzi și inima unui dușman.
-Buruiana din grădină dacă n-ai plivit-o și a crescut zdravănă, trebuie să mai ai răbdare până se va usca singură!
-Buturugii mici dacă-i pui lumină, carul mare nu se mai răstoarnă; lumina fiind dreptatea adusă omului simplu.
-Batjocora unui impertinent nu înseamnă dovadă a fi acesta și drept.
–––––––––––––––
Ioan Miclău-Gepianu
(Culese din cartea ”Cuvinte de Minte”-autor Ioan Miclău,
Ed. ”Cuget Românesc”, 2012)