Sunt oameni…
Sunt oameni floare, înflorind în suflet,
Sunt oameni liniște și începuturi,
Sunt oameni foc și oameni vijelii
Și sunt și oameni ce nu pot iubi.
Sunt gânduri pietre, gânduri mângâieri,
Sunt gânduri despre el sau ea sau ieri,
Sunt gânduri ce răzbat orice distanță
Și gânduri ce nu au măcar o șansă.
Sunt oameni care plâng și care tac,
Sunt oameni ce zâmbesc și-atunci când cad,
Sunt gânduri ce ridică și înfloresc
Și din nimic cetate ctitoresc.
Sunt clipe scurte, ce se risipesc
Printre nisipul ars și clipe vers,
Melodioase ne pătrund în minte
Și ne rămân pe amintiri, veșminte.
Sunt oameni lacrimă pe rana ta
Și sunt și acei ce nu te vor uita,
Sunt oameni care pleacă și te lasă
În labirintul vieții fără ață.
Sunt răstigniți ce sângerează în tine
Șoptind peste mătănii rugăciune
Și sunt și iude ce te-au sărutat,
Cu aceleași buze ce au complotat.
Sunt oameni liturghii pentru cei slabi
Semănători pe suflete, de leac
Și sunt și oameni care doar cosesc
Și seceră în inimi ce iubesc.
Sunt oameni suflet și sunt oameni trup
Unii făclii iar alții praf în vânt,
Doar chiriașii în viață, la plecare,
Unii rămân datori, alții icoane.
Rătăcitori și dornici de iubire
Risipitori de nopți, la fel de zile,
Sunt oameni ce au fost uitați de ieri
Și sunt și oameni ce rămân eterni!
——————————-
Ileana VLĂDUȘEL
2 iunie 2020