Ileana VLĂDUȘEL: Despre fericire

Despre fericire pot să-ți spun

C-am văzut-o ieri. Stătea în drum,

Fluturând  batista cea pierdută

În copilărie. Ciufulită ,

Cu genunchii vineți și desculță,

Încerca să fluiere din frunză.

Avea prinsă într-o mână, strâns,

Praștia din sârmă și mi-a spus

Să mă duc cu ea să alungăm

Gândurile cenușii din om,

Lacrima sărată din privire

Și orgoliile adunate în zile.

Am ieșit așa, doar în cămașă

Și c-o fustă scurtă și poznașă,

Am plecat prin arșița de-afară

Să -i trag fericirii un zmeu de sfoară.

Doamne cât am râs! Ce-am alergat!

Pentru o scurtă clipă, am uitat

Grijile, durerile și timpul

Ce aștepta și el să-i vină rândul

Să arunce piatra în șotron.

Câtă fericire stă în om!

Și el trece nebăgând în seamă

Tot ce-i mai frumos! Pe mâine seară,

Fericirea mi-a dat întâlnire

Pe o bancă în parc. Mi-a spus că știe

Un secret dar că o să mi-l spună

Pe-înserat, sub clar timid de lună!

Oare să mă duc? Voi ce ați face

Dacă fericirea v-ar cunoaște

Cele mai ascunse năzuințe

Și v-ar spune că le poate aprinde?!

——————————-

Ileana VLĂDUȘEL

10 august 2020

Lasă un răspuns