Despre fericire pot să-ți spun
C-am văzut-o ieri. Stătea în drum,
Fluturând batista cea pierdută
În copilărie. Ciufulită ,
Cu genunchii vineți și desculță,
Încerca să fluiere din frunză.
Avea prinsă într-o mână, strâns,
Praștia din sârmă și mi-a spus
Să mă duc cu ea să alungăm
Gândurile cenușii din om,
Lacrima sărată din privire
Și orgoliile adunate în zile.
Am ieșit așa, doar în cămașă
Și c-o fustă scurtă și poznașă,
Am plecat prin arșița de-afară
Să -i trag fericirii un zmeu de sfoară.
Doamne cât am râs! Ce-am alergat!
Pentru o scurtă clipă, am uitat
Grijile, durerile și timpul
Ce aștepta și el să-i vină rândul
Să arunce piatra în șotron.
Câtă fericire stă în om!
Și el trece nebăgând în seamă
Tot ce-i mai frumos! Pe mâine seară,
Fericirea mi-a dat întâlnire
Pe o bancă în parc. Mi-a spus că știe
Un secret dar că o să mi-l spună
Pe-înserat, sub clar timid de lună!
Oare să mă duc? Voi ce ați face
Dacă fericirea v-ar cunoaște
Cele mai ascunse năzuințe
Și v-ar spune că le poate aprinde?!
——————————-
Ileana VLĂDUȘEL
10 august 2020