Fiind flămând…
Fiind flămând de glia mea străbună,
Cu doina-n suflet și c- un vers durut,
Mă iau la harță cu soarta mea nebună
Și-i spun, că vreu s-o iau de la-început.
Că mă întorc în satul cu vâlcele,
Cu plopi înalți și-un mândru Foișor,
Și să deschid portița casei mele,
Mânerul ușii sărutând cu dor.
Să iasă mama iar în pragul casei,
Cum o făcea pe când ieram fecior.
Cu tot neamul să cinstim la masă
Și să cântăm de dragoste și dor.
Să- mi întâlnesc mândruța la fântână.
Cu-n copilaș, în toate chipul meu.
Cu dragoste privindu-mă să-mi spună:
Iată, cât de mare-i fiul tău.
Să zâmbesc în zori mândrului soare
Și să-i mulțumesc lui Dumnezeu,
Că a sosit o zi frumoasă-n care
Iară-și mă simt Om în satul meu.
Va veni și ziua mea de mâine
Și voi găsi lumină-n drumul greu.
Am de toate: bani, cinste și pâine,
Da-mi lipsește mult sătucul meu…
Fiind flămând de glia mea străbună,
Cu doina-n suflet și c- un vers durut,
Mă iau la harță cu soarta mea nebună
Și-i spun, că vreu s-o iau de la-început!
11 august 2018, Kitchener, ON. Canada
Destăinuire
Am fost liber ca gorunul
Și m-am înfrățit cu drumul.
Am fost tânăr și-am greșit,
Prin străini m-am rătăcit.
Și pornii să-mi depăn anii,
Uitând de povața mamii.
Iartă-mă măicuță, iartă
C-am dorit o altă soartă,
Și-am plecat peste hotare
Să-mi duc dorul în spinare.
Dor de iarba câmpului
Și freamătul codrului,
Dor de lunca râului
Și apa izvorului.
Așteaptă-mă râul meu,
Că eu sunt fratele tău,
Și tu, codrule mă-așteaptă
Mâine mă întorc la vatră.
Mă întorc măicuță-acasă
La căsuța mea frumoasă…
–––––––––––
Iacob CAZACU-ISTRATI
Canada, Toronto
16 august, 2018