Printre stele și visare
Ce vrei să mai trăiești, nu crezi că îți ajunge?
Mereu crezi în povești, ca ramul ce se frânge…
De ce îmi ești străină? Coboară dintre astre,
Năucă și zăludă ce zbori în lumi albastre!
Cum știi să râzi mereu, când plânsul este-n tine?
De unde ai puterea să crezi în zbor, ce-ți vine?
De ce îți place marea, ce muză te animă
Și te îndeamn-adesea să mergi către o rimă?
Aduni cu tine stele, pe toate de-ai putea,
Speranța și iubirea în tot tu le-ai vedea,
Să-ți fie-n casă veșnic, te știu, așa socoți,
Eternă visătoare, ai visuri pentru toți!
Și dacă-n calea ta cad semne de-ndoială,
Iar rânjetul te-aține pe drumul cu sfială,
Tu inimă nebună să bați chiar și mai tare,
Iubirea și iertarea să-ți fie cuib sub soare!
—————————-
Gia STANCULET
6 mai 2019