LA MEZAT
Plouă astăzi, plouă, plouă,
Iar eu parcă-s rupt în două,
Trăind ziua pe bucăți
În aceste jumătăți.
Jumătatea mai sfioasă
Am s-o țin închisă-n casă,
Iar cealaltă, de îndat’,
O voi scoate la mezat.
Să nu licitați prea sus,
Că spoiala i s-a dus;
Drept e că nici înainte
Nu-i sticlea prețul în dinte.
Dar – mai știi! – poate-n ascuns,
În adâncu-i nepătruns
Zace tainic, fără fală,
Piatra cea… filozofală.
Așa că-ncropesc erată
La pripita-mi judecată,
Lăsând liberă taraba
Și incriminându-mi graba.
Dar rămân așa, în două,
Cât afară plouă, plouă,
Ca să-mpart cruda-mi angoasă
Că e mult prea strâmt în casă.
———————————
Gheorghe PÂRLEA
Imagine sursă facebook