DUMINICA FLORIILOR
FLORILE sunt mlădiţe de Primăvară ce poartă-n petale surâsuri de-nceputuri.
FLORILE sunt veşnicii multicolore ce cădelniţesc miresme ţărânei patrafir.
FLORILE sunt lacrime de îngeri căzute peste oameni, prelinse peste fluturi.
FLORILE sunt Cosânzenele naturii ce ţes covorul Ierbii de mii de ani în şir.
FLORILE sunt încântarea ochilor, parfumul sufletului dulce şi inimii comoară.
FLORILE sunt coliere de curcubeie răsfrânte, potire sacre, sublimele altare.
FLORILE sunt bucuria serafică cu care Creatorul ne-aduce iarăşi primăvară.
FLORILE sunt psaltirea pământului ce-aduce armonie în noi, în toţi şi-n fiecare.
FLORILE sunt stelele poienii, mărgăritarele dorinţei, suspinul, minune repetată.
FLORILE sunt poemele viselor noastre adăpostite-n inimile doldora de iubire.
FLORILE sunt primele sclipiri ale Creaţiei şi zorii primelor rostiri în lume totodată.
FLORILE sunt psalmii de foc ce-aprind la viaţă glia, fiinţele şi-ntreaga omenire.
FLORILE sunt sclipiri sublime care ard şi ele se ridică de parcă sunt stindard.
FLORILE sunt rostiri de îngeri, cântece de leagăn, alaiuri caste de mărgăritare.
FLORILE sunt străbunii şi strămoşii, hotarele neclinte ce-n Vatra noastră ard.
FLORILE sunt rugă şi mătănii, şiragul de martiri şi crucifix şi sacra închinare.
RUGĂCIUNEA FLORILOR
„Plăpând ghiocelul/ ieşind din zăpadă/ Strigă: „Tatăl nostru…”/ Ca lumea să-l vadă.// „Care eşti în ceruri…”/ Şopti floarea-soare/ Şi-un val de lumină/ Căzu pe răzoare…// Smerit busuiocul/ Cînd vîntul îl mînă/ Şi-i scutură roua/ „Sfinţească-se…-ngînă.// Cînd „numele-ţi „ spune/ Trist, Ochiul de bou,/ Nu ştii de-a fost şoaptă/ Sau numai ecou…// Albastră ca cerul/ O Nu-mă-uita/ Spune: „’Mpărăţia/ Să fie a ta”.// Şi „Facă-se voia”/ Suspină-o camee/ Călcată-n picioare/ Pe alba alee…// Când nuferii-n lacuri/ Văd stele că sînt/ Şoptesc: „Cum e-n ceruri/ Aşa şi pe pământ…”// Şi grîul cînd moara/ Vuieşte într-una/ A zis: „Pîinea noastră/ Cea de totdeauna”// Iar nalba şi gura-/ De-leu, amîndouă/ La fel rugătoare/ Răspund: „Dă-ne-o nouă…”// Cu gîndul la fluturi/ Stau rozele-n glastre/ Şi spun: „Iartă nouă/ Păcatele noastre…”// „Precum noi iertăm/ Greşiţii” încet/ Răspunde garoafa/ Uscată-n buchet.// Şi crinii, podoaba/ Fecioarei cinstite/ Şoptesc: „Nu ne duce/ Pe noi în ispite…”// Iar spinii, ce-odată/ Martorii îi purtară: „Şi ne izbăveşte/ De cele…” oftară.// Şi vîntul porneşte/ Ecoul divin,/ C-un freamăt pădurea/ Răspunde: „Amin!” (Alfred Moşoiu 1890-1932)
FLORILE DACOROMÂNIEI MARI dăruiesc surâs de zori, zâmbet de chindie, mireasme de azur, suave pâlpâiri serafe, poeme de raze, chemarea pelerinului, rapsodia primăverii, cântecul potirului, exodul clipelor dintâi, leagănul de dor înalt, privirea care te cuprinde, flacăra mirajului sub lună, primenirea sărutului, mugurii cuvintelor îndrăgostite, înfiorarea sublimă, măsura iubirii, întoarcerea pe acelaşi drum, romanţa de început, farmecul pădurii, vestirea luminii lăuntrice, deslegări de taine, peceţi de demult, sobor de albine, răcoarea visului aprins, dâre de miracol, zborul rândunicii pure, râul preschimbat în ram de vers, înfloriri de destin, ecoul setei de-absolut, mângâierea sihastrului, regăsirea în Logos, revenirea în sine.
Destinul FEMEILOR se împleteşte cu cel al FLORILOR de NU-MĂ-UITA!
FLORILE sunt precum FEMEILE: Crăiese frumoase, eroine, muceniţe, artiste…
FLOAREA MIRESMEI ABSOTUTE-CRĂIASA VALAHĂ FECIOARA MARIA.
FLORI EROINE: Margareta Elena Fotino-Ionescu, Margareta Amza, Liliana Rusu, Floarea Pop, Silvia Roşu, Valeria Vandor, Viorica Gâscă, Silvia Şuşman, Silvia Frunză, Florina Vişan, Floarea Nistoroiu-Chiriţă, Florenţa Gheorghiu…
FLORI MUCENIŢE: Floarea Sav, Florica Paragină Ilade, Viorica Stănuleţiu Călinescu, Margareta Fontana Ghenescu, Florica Nistoroiu, Liana Pitrop Nedelcu, Viorica Pârnac Stănescu, Liliana Codreanu, Floarea Bunaciu, Floarea Iova, Delia Olariu, Lăcrămioara Stoenescu, Viorica Buţuţui, Margareta Cemârtan-Spânu, Flora Crăcea, Floarea Anghel-Constantin ş.a.
FLORI ARTISTE: Floarea Calotă, Viorica Flintaşu, Florica Bujor, Gherghina Stancu, Florica Ungur, Angela Săftoiu, Laura Lavric, Valeria Peter Predescu, Margareta Clipa, Margareta Pogonat, Violeta Andrei, Margareta Pâslaru, Sânziana Pop, Silvia Popovici, Florina Cercel, Florentina Satmari ş.a.
^^^
Începutul nopţii cade peste sala pontificală a palatului „eternelor Indulgenţe” şi peste pontiful alb Celestin al VI-lea. Rabinul Sabbatai ben Shalom, aprins de un roşu pal, cu barba şi mai roşie şi cârlionţii atârnând spre brâu se înfăţişază mândru urmaşului lui Petru cu o vestire pentru poporul său. Papa era numai ochi şi urechi.
–Sanctitate, spune nepotul lui Iuda…, îndoielile m-au năpădit, discipolii m-au părăsit, prietenii mi-au plîns nebunia, duşmanii au încercat să mă asasineze. Dar, în sfîrşit, din noaptea agoniei, a izbucnit marea zi a victoriei. Am reuşit să înfrunt pe sofistici, să scutur pe ezitanţi, să înflăcăresc pe cei căldicei, să plec pe cei încăpăţinaţi. Şi acum toţi evreii răspîndiţi în toate ţările lumii au recunoscut lumina şi Vă vorbesc prin gura mea. Toţi fraţii mei sunt gata să mărturisească pe Iisus Hristos drept Mesia…După atîtea secole, simţim rîvna de a nu mai apărea ca nişte leproşi într-o ţară străină, ca nepoţii lui Cain şi complicii lui Iuda. Simţim nevoia de a strînge mîini frăţeşti, de a regăsi surîsul ospitalităţii, de a fi admişi la întrunirile voastre, de a simţi pe obrazul nostru sărutul iertării, de a iubi, de a fi iubiţi… De acord cu confraţii mei, am hotărît ceremonialul reconcilierii…
-Dacă tot ceea ce ai spus este adevărat, spuse papa, mulţumesc Celui Preaînalt că m-a ales pe mine, să văd o aşa minune… Cunosc bine iudeii şi ştiu că sunt adepţii lui „do, ut des”. Spune-mi, ce cereţi în schimbul conversiunii voastre?…
-Noi cerem un singur lucru sau două: să fie scoasă din anul bisericesc săptămîna Patimilor şi iadul să fie doar al creştinilor…”(Giovanni Papini, Legenda Marelui Rabin)
Tuturor Florilor Dacoromâniei: mireasmă, har, frumuseţe şi binecuvântare!
——————————
Prof. dr. Gheorghe Constantin NISTOROIU
1 aprilie 2018