Magnetic ax din tron ceresc,
arzi rugul violet al Firii
și îți întorci trecerea-n rest,
cântând cu cerul, să-ți dezmierzi
copilăria-n tropii serii…
…trezită-n dangăte rebele,
tremole stele-i cântă-n greieri…
Cuprinsu-i de prasen al zării
i-l colorezi dens cu poeme…
La anemone-n ne-nceputuri
le-arunci sămânța-n sol veneric,
pe pajiștea de anatas, celestul…
Și-ți joci cu seara sufletul:
plăceri cu rod din re-nflorire
din muguri noi: izvod iubirii…
Cu patimi reaprinzi în roze-
pe trecerea-ți din depăşire-
galanthe crise…în amurg:
flori în buchete de nelinişti,
iar din clepsidră verși tot cerul
peste oceanul apollinic…
Damnat, în grota ei cu legi,
împrăştii umbrele-i, zâmbind
la crinii cei robiți, pribegi…
În insomnii de mult i-aluneci
şi razei duh îi furi adâncul,
să i-l oferi Firii, în schimb,
la întâlnirea cu mormântul…
Împarţi din vrere-i, necuvinte:
plăceri, ce ştii să i le-nchini
icoanei vii în stânci…; revii
în Fire, ca să-i fii prezență
secundei ce-ntoarce lumini
aprinse-n candele-nvechite:
simțirile-ți și mai fierbinți…
…. de cât iubeşti, o odihneşti
în alte lumi… din galaxii,
un demiurg pătruns de zi,
cobori în Fire-i aluniu amurgul
şi pacea – n sufletu-i trudit:
cu cerul, spre a-i fi curând,
la re-nvierea-n ne-nceput!
——————————–
Gheorghe APETROAE
Sibiu