(POEM PENTRU PĂRINȚI)
Părinților mei, Andrei – pe 4 iunie ar fi împlinit 85 de ani, la 23 de ani de la plecarea în Veșnicie și Aurica – pe 6 iunie ar fi împlinit 80 de ani, la 16 ani de la plecarea în Veșnicie…
Încă un an s-a dus
din Veșnicie,
câți vor mai fi,
doar Domnul îi mai știe,
de câte ori
în marea cea de Timp,
vom suspina
cu lacrimi fără nimb?
Câți ani și
câte zile-veacuri
vor trece peste
noi – fragile vreascuri,
câți nori vor fulgera
din cer înspre pământ,
câtă lumină
mai găsi-vom în Cuvânt!?
Câți sori s-or perinda
prin Univers,
fără să-ncapă
într-un singur vers
și câte galaxii
vor trece-n neființă,
câtă putere
mai este în Ființă?
Cât Dor sosi-va-n
valuri din Eter,
odată cu stelele
ce rând pe rând tot pier
și câte sentimente
vor dispărea în fum,
cât Timp e strâns
în praful de pe drum?
Nimeni nu știe,
nimeni n-are habar,
doar Domnul cunoaște
al vieții tainic Har,
doar El le dăruiește,
asta-I e menirea,
Promite că în veci
va rămânea IUBIREA!!!
––––––––––––––
Cu recunoștință și eternă iubire,
Gheorghe A. STROIA
Adjud, Vrancea
6 iunie 2019